Eu despre mine

Rar primesti o a doua ocazie.
Si chiar si cand o primesti, exista riscul sa nu realizezi ca ai primit-o.
Am incercat un exercitiu. Am scris pe o foaie felul in care este viata mea. Apoi am scris felul in care o vad eu:

“ Am 20 de ani. Sunt student la o facultate mediocra, intr-un oras de provincie. Nu am bani, dar nici nu mor de foame. Imi pierd vremea jucand Fifa si uitandu-ma la fotbal .Sunt gras. Am un genunchi operat si incerc sa imi revin la forma sportiva de odinioara. Nu am prietena. ”

“Am doar 20 de ani.Ceea ce inseamna ca mai am destul. Sunt student la buget la o facultate mediocra, intr-un oras de provincie, Galati. Nu prea am bani , dar nici nu cred ca o sa mor vreodata de foame. Imi pierd vremea jucand Fifa, si uitandu-ma la fotbal. Timp de 20 de ani am mancat foarte bine, pentru ca sunt gras. Desi am un genunchi operat, cicatricea e foarte sexy si ma mandresc cu ea. Incerc sa revin cat mai repede la forma sportiva de odinioara, fiindca abia astept sa joc fotbal. Nu mai am prietena de cateva luni, adica sunt disponibil pentru restul admiratoarelor.”

Stiu ca e greu sa privesti lucrurile intr-o lumina pozitiva . Si mie imi e greu uneori, dar imi aduc aminte cat de rau ar putea sa fie totul. Cat de bolnav, cat de sarac, cat de amarat sau blestemat as putea sa fiu. Dar nu sunt. Am ocazia sa fiu normal si, vorba lui Tudor, tot dreptul din lume sa fiu exceptional. Asa ca de astazi, o iau de la capat. Noroc!