Zambeste, Arsène!

Pentru ca fotbalul , ca multe alte aspecte ale vietii, nu e intotdeauna asa cum ne dorim. Chiar daca gasca ta de copii a pierdut, tine minte ca sunt doua tipuri de fotbalisti - cei carora le place sa castige si cei carora le place sa joace - si pentru ca baietii tai fac parte din cea de-a doua categorie, pentru ei fiecare meci e un castig. Ii incurajezi sa joace pentru frumusetea jocului, zambeste pentru ca jocul tau chiar este cel mai frumos. Priveste-i, sunt copii tai



Lacrimile tale n-au amprenta slabiciunii, sunt dovada ca esti doar om. Te iubim , Arsène, pentru ca desi nu ne-ai adus mereu doar bucurie, fotbalul tau pastreaza puritatea si naivitatea copiilor pe care ii aduni din toate colturile lumii, fara sa le promiti gloria eterna ci doar placere de a juca. Pentru ca, in povestea fiecarui talent pe care il promovezi, iti retraiesti o parte din tinerete si, desi anii trec peste tine, ramai un mare copil.

N-am uitat, Arsène, cum in 1999, le-ai propus rejucarea meciului de Cupa celor de la Sheffield dupa ce , inaintea golului decisiv al lui Overmars, Kanu refuzase sa le inapoieze mingea adversarilor. Si credem ca, pentru cei care pun suflet, exista mereu un prim loc. Poate nu in Premierleague, dar cu siguranta in inimile nostre.

Capul sus, la anul o luam de la capat!