Adversarii ne coplesec.
Ne sunt superiori la capitolul fizic.
Au avantajul ca joaca mereu acasa, iar noi o sa trebuiasca sa jucam in deplasare.
Pentru ei meciul a inceput mai devreme, noi am fost agatati intamplatori la intrare si aruncati in arena, dar acuma nu ne mai putem gandi la altceva decat la victorie. Oh, dulce victorie, cat de mult te dorim...
E un meci pe care o sa incercam sa il castigam cu mintea si cu sufletul, ca mai toate meciurile pe care le-am castigat pana acum.
Adversarul de subestimeaza, si asta nu e decat in folosul nostru. Preferam nici sa nu stie ca existam pana nu ii furam trofeul de sub nas.
Ultima infrangere a lasat urme serioase in echipa, dar nu avem de ales. O forta invizibila ne impinge inainte.
E liniste. Nu aud decat corul care canta:"Can't...anybodyyyyy, find me...."
Meciul incepe...
marți, 25 august 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu