duminică, 12 iulie 2009

Cuibul de Viespi

Fabula

Padurea e condusa de o adunare a animalelor. Ca sa ai un cuvant de spus in adunare, trebuie sa treci prin probe de foc si sa nu ai oua. Fiindca desi Adunarea Padurii are un cuvant important de spus in ce se intampla prin poienis sau dumbrava, adesea ai impresia ca nici ei nu sunt decat marionete in mainile copacilor vechi, care refuza sa mai dea roade insa au radacini puternice si nu pot fi doborati. Prefera sa supravegheze in permanenta desi crengile lor candva bogate nu ofera nici umbranici nu te lasa sa privesti cerul limpede.
Adunarea incepe cu micuta Testoasa, al carei sfat atarna foarte greu si care este deseori un bun conducator, dar care e impovarata parca de o sarcina care ar putea sa o depaseasca, insa de care refuza sa fuga. Testoasa nu e un animal las. Gazela da impresia ca locul ei in Adunare e mai degraba un joc al sortii decat rezultatul unor actiuni intens planificate, insa asemenea Testoasei stie ca are ce sa arate motiv pentru care nu a putut refuza acest loc, mai ales ca numaratul alunelor sau acordarea dreptului de a vana nu sunt , in ochii ei, atributii coplesitoare. Iepurii, doi la numar, sunt piese de rezistenta ale Adunarii. Fie ca aduc animale proaspete in Padure sau ca trimit animale din padure, contributia iepurilor este greu de neglijat si desi nu par a avea opinii puternice, aportul lor este indispensabil. Lupoaica e cea mai greu de stapanit. Isi arata usor coltii si ghearele dar le foloseste in majoritatea cazurilor in folosul Adunarii. Lupoaica a fost crescuta de Padure, care initial o credea o simpla catelusa, motiv pentru care are un simt al datoriei. Dar instintele si natura impulsiva o fac greu de controlat chiar si interiorul Adunarii. Obisnuieste sa muste preventiv, fara sa lase rani, pentru ca e in permaneneta constienta de rolul sau. Sarpele e probabil cel mai afectat de statutul sau. Obisnuia sa isi ascunda foarte bine veninul si sa il dozeze in cantitati nesesizabile, ceea ce impiedica pe multi sa il poata citi. Puterea pe care i-o confera insa un loc in Adunare i-a permis insa sa poata invenina usor usor, in timp ce puterea ii cuprinde si suceste mintile. Singurul lucru pe care il uita sarpele este ca, odata scapat de tutela Adunarii, poate fi strivit de copita oricarui bou. Ironia sortii poate fi faptul ca Sarpele poate scapa usor de oricare oricare bou, dar nu de toti la un loc. Maimuta zambeste cu aceeasi lejeritate cu care devine brusc serioasa. Aduna cu sarguinta banane si alte fructe, si desi multi considera ca bananele sunt o prada dispenabila in Padure, eforturile Maimutei nu pot fi neglijate. Bufnita inchide Adunarea, scrijelind pe scoarta copacilor cuvantul acesteia. Bufnita stie ca Adunarea nu realizeaza importanta acestor scrijelituri pana cand nu greseste, motiv pentru care incearca sa fie la inaltime. N-are rabdarea Testoasei sau resursele Lupoaicei, dar nici coltii Sarpelui sau zambetul naiv la Maimutei. Dar este in Adunare si nu merita sa fie privita de sus. Adunarea e un Cuib de Viespi. Nu poate fi altfel cand atatea caractere diferite o compun. Dar nu mai are taria de haita pentru care era recunoscuta, iar urletele individuale nu mai strabat zarea cum o facea glasul haitei. Ceilalti locuitori ai padurii nu pot decat sa se intrebe daca alegerile sunt bune si sa spere ca Adunarea este capabila.

Alte personaje care nu au putut aparea in fabula dar merita mentionate sunt Cocorul care tanjeste dupa Bufnita, Soricelul Isteric, Vulpea Bruna, Girafa Demotivata, Rasul Neamuzant, si Panda cel Dolofan , Arogant si Lenes, care stim toti cine este.

7 comentarii:

Alexandra spunea...

:)))))

Anonim spunea...

:))..dragutza fabulllaa...

Mihai spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Mihai spunea...

Frumoasa fabula Andrei si in acelasi timp cam trista. Pacat ca testoasa este pusa sub foarte multa presiune si sta pe loc. Ma intreb ce s-ar fi intamplat in fabula daca un animal ar fi sarit de pe carapace.

Cristi@GL spunea...

Esti tare omule
Esti piesa de rezistenta din Poienitza ca padurea e mare mah si e plina de uscaturi si de animalutze care in loc sa-si vada de menirea lor in poenitza baga si capul in vizuinele altor animalute care sunt in curs de acomodare cu jungla periculoasa plina de fiare salbatice.

Anonim spunea...

De apreciat ! Un pamflet interesant , adevarat , trist oarecum dar depinde ce parte a paharului privesti.

Din povestea asta cine are de invatat invata ,cine nu continua s-o scrie !

Cat despre critici , stii tu Andrei Padurea e mare ... iar critica e hobbiul "lenesilor"

MAndra

AIESEC Olympics spunea...

se scrie hobbY, nu hobbi, cu igrec. la munca sau shushaua!