Cum am luat-o la schnitzel

A trecut si meciu’ pulii. Nu ala despre care vorbeam eu in postul anterior, ci meciul romaniei. Daca prima intrebare ca iti vine in minte e “cu cine a avut Romania meci?” , da close page si mergi si citeste o carte.

Am ajuns de rasul curului. Pe mine personal nu ma amuza sa dau in ai mei, da mai da-i in mortii ma-sii ca am ajuns sa ma ma joc fifa in timpul meciurilor lor, de cat talent sta pe ei. Imi place Razvanel, ca e baiat bine crescut si prezentabil, care stie despre ce vorbeste, da sa nu vezi tu ca Shprintzul ala nu poate sa faca un sprint ca lumea, si sa il pui sa joace mijlocas de banda? De acord ca solutiile sunt extrem de limitate, ca in afara de fundasi centrali din tara asta nu iese nimic mai departe de Dubai si Grecia, da Banel macar scotea sufletu din nepotii lu Mozart tata!!! Si nu sugerez ca Banel ar fi jucator de fotbal de echipa nationala, da are gene bune. Pai orice mebru din familia lu’ Jardel baga intr-o seara de “activitate” mai multa alergatura decat Cristea intr-o saptamana de antrenamente.

Marica a plecat la nemti sa joace in Liga Campionilor si de 3 ani e tot speranta. Finu’ s-a dus sa ia banu gros la arabi (bravo lui) da cu fotbalul a lasat-o mai moale. Nici Goe vad ca nu mai scoate capu in lume, da mai bine asa decat sa trebuiasca sa recunosti in acte ca muncesti pentru unu ca jiji, care vine si spune: “pac pac, nu vrei contract redus te duci la echipa a doua”.

Pai, ma duc in mortii ma-tii de eurocioban si joc si pe maidan la Cucuiata din Batz numai sa te oblig sa imi dai salariu de 250 de mii in loc de 130, ca doar ce, la prima echipa se joaca vreun fotbal foarte diferit de divizia b spre c? Si in plus, nu-ti vad muianul ala de oligofren, ca ma faci sa deviez de la subiect.

Revenim la oile noastre. Cand ma uit la baietii nostril nu stiu ce atitudine sa adopt fata de faptul ca am ajuns dpdv fotbalistic intre lituania si insulele feroe (ca oricum dpdv geographic suntem situati cam pe unde se scarpina europa in fund).De fapt cam asta si e si marele duel al grupei, o batalie in 3, in care mai ramane ca noi sa “jucam foarte bine. Sa ne creem multe ocazii,dar sa nu avem noroc” si sa o luam si acasa de la Feroe. Ca la sarbi nu trag mare speranta sa luam ceva, in afara de muie, desi in stilul nostru caracteristic de tigan borat care se ineaca la mal cand traverseaza Loira cu acordeonul in spinare, am putea sa le stricam calculele sarbilor si ii ajutam pe francezi, ca doar mai degraba sa fii discrimat la Paris pe beaucoup d’argent decat sa iti ajuti fratele si vecinul. Pe de alta parte ma bucur ca suntem unde suntem, fiindca noi ca si natie nu stim sa ne ridicam decat atunci cand am coborat pana la fund. Fara un stadion ca lumea intr-o tara care vrea mondiale si europena…

Mircea Sandu ar trebui, vorba nasului meu, sa faca si el o cerere la programul prima casa pentru un loc cu racoare si verdeata, desi si un loc cu racoare e suficient, ca saracul poate nu-si permite sa cumpere singur prima casa de veci. Astept ziua cand o sa ii vizitez mormantul, sa-mi prezint flegmele de apreciere.